Polifenolii din alimentație

Începând cu secolul XX antioxidanții și în particular polfenolii din alimentație au beneficiat de o atenție deosebită odată cu progresia cercetării în domeniul nutriției. Astfel numeroase studii epidemiologice au analizat posibilele beneficii ale polifenolilor din dietă asupra sănătății la om și a prevenției bolilor, implicit unele tipuri de cancer, afecțiunile cardiovasculare, diabetul zaharat tip 2, osteoporoza și maladiile neurodegenerative.

Ce sunt polifenolii?

Polifenolii sunt compuși activi care se găsesc în mod natural în fructe, vegetale, cereale și băuturile derivate. Polifenolii sunt metaboliții secundari din plante cu rol predominant în apărarea împotriva radiațiilor ultraviolete și a agresiunii patogenilor din mediu. Polifenolii din dietă pot contribui la stabilitatea oxidativă a fructelor, legumelor etc., pot influența gustul amar, astringența, culoarea, intensitatea savorii și mirosul alimentelor.

Clasificarea polifenolilor

Peste 8000 de compuși polifenolici au fost identificați în plante sub formă conjugată, atașați de gruparea hidroxil sau structura aromatică a reziduurilor de zaharuri, inclusiv polizaharide nedigerabile – fibre, de acizi organici, amine, lipide, implicit legați de alte molecule cu structură fenolică.

Astfel, polifenolii din alimentație sunt clasificalți în 4 categorii în funcție de numărul inelelor fenolice li a elementelor structurale la care se atașează nucleul fenolic:

• 1. acizi fenolici: acid hidroxibenzoic, acid cinamic si derivații (acid cumaric, cafeic, ferulic, sinapic), acid clorogenic etc.
• 2. flavonoide:

1. antocianidine (pelargonidin, cianidin, delfinidin, petunidin, malvidin)
2. flavone (apigenin, luteolin)
3. flavonone (naringenin, eriodictiol, hesperidină)
4. izoflavone (gliciteina, formononetina, genisteina)
5. flavonoli (kaempferol, quercitină, mirecetină)
6. flavanoli: quercitina, catehina/epicatehina, gallocatechina și proantocianidinele- taninuri (dimeri, oligomeri, polimeri ale catehinelor), procianidine, prodelfinidine etc.

• 3. stilbene: resveratrol
• 4. lignine/ lignani: secoisolariciresonol. (1),(2)

Cele mai bogate alimente și băuturi în polifenoli

Deși anumiți polifenoli sunt caracteristici anumitor plante, precum flavononele și izoflavonele – pătrunjel, cimbru, țelină, ardei iute, respectiv boabelor de soia, derivatelor din soia și leguminoaselor, în general alimentele și băuturile conțin o mixtură complexă de polifenoli.

Aliment (100 g)	Polifenoli (mg)
Cuișoare	15 188
Anason	5 460
Pudră de cacao	3 448
Fructul de aronia	1 756
Ciocolata neagră	1 664
Semințele de in	1 528
Socul negru	1 359
Castanele	1 215
Afinele, fructe ale unui arbust scund	836
Coacăze negre	758
Capere	654
Măsline negre	569
Afinele, fructe ale unui arbust înalt	560
Alune de pădure	495
Nuci pecan	493
Făină de soia	466
Stafide	377
Măsline verzi	346
Curry, pudră	285
Cireșe dulci	274
Anghinarea	260
Mure	260
Căpșuni	235
Zmeură	215
Cafea, la filtru	214
Făină integrală din grâu dur	201
Prune	194
Migdale	187
Struguri negri	169
Ceapa roșie	168
Mere	136
Spanac	119
Ceai negru	102
Vin roșu	101
Ceai verde	89
Suc 100% din mere	68
Suc 100% din rodie	66
Ulei de măsline extravirgin	62
Fasole neagră	59
Piersică	59
Suc 100% din grapefruit	53
Suc 100% din portocale	46
Fasole albă	51
Broccoli	45
Coacăze roșii	43
Suc 100% din lămâie	42
Caise	34
Sparanghel	29
Cartofi	28
Nectarine	25
Lăptucă roșie	23
Pere	17
Struguri albi	15
Morcovi	14
Vin alb	10
Vin Rosé	10

Sursa: European Journal of Clinical Nutrition (3)

Factori care influențează conținutul alimentelor în polifenoli

În realitate, numeroși factori influențează conținutul în polifenoli ai plantelor și băuturilor derivate, inclusiv gradul de maturare, condițiile de depozitare, gradul de prelucrare mecanică, termică și altele:

• De exemplu, conținutul de polifenoli este cel mai crescut în straturile externe ale alimentului, astfel îndepărtarea cojii la unele fructe sau legume poate reduce semnificativ aportul dietetic de polifenoli.
• Conținutul în compuși polifenolici al alimentelor diferă de asemenea în funcție de factorii de mediu precum tipul și calitatea solului, expunerea la soare, variațiile de precipitații la care a fost supusă planta etc.
• De asemenea, s-a observat în cazul acizilor fenolici o descreștere a concentrației lor în alimente odată cu maturarea/coacerea, în timp ce conținutul în atocianine crește.
• Un alt factor care influențează în mod direct conținutul de polifenoli ai alimentelor este depozitarea: potrivit studiilor de laborator s-a observat că descrește conținutul în polifenoli odată cu prelungireea perioadei de depozitare din cauza oxidării lor. Depozitarea îndelungată a făinii de grâu favorizează reducerea conținutului în acizi fenolici, chiar și cu 70% după 6 luni de depozitare. În schimb depozitarea la rece nu afectează semnificativ concentrația polifenolilor din alimente în mere, pere, ceapă etc.
• Prepararea termică a alimentelor este de asemenea un determinant al conținutului de polifenoli în produsul final. Potrivit unui studiu, în urma fierberii timp de 16 minute a cepei și a roșiilor s-au inactivat între 75% și 80% din conținutul inițial de quercitină, 65% după prepararea lor la cuptorul cu microunde și circa 30% după prăjire.

Bidisponibilitatea polifenolilor din alimente și băuturi

În timp ce datele cu privire la efectele benefice ale compușilor polifenolici în nutriția umană și prevenția maladiilor moderne devin tot mai cuprinzătoare, s-a observat că toate aceste beneficii sunt dependente nu doar de conținutul alimentelor în polifenoli, dar mai ales de biodisponibiliatea lor la nivelul pasajului gastrointestinal și capacitatea lor de a fi absorbite în sistemul circulator pentru a ajunge la celule unde, aceștia își manifestă efectul protector.

Majoritatea polifenolilor sunt prezenți în alimentele sub formă de esteri, glicozide și polimeri care nu pot fi absorbiți sub forma lor nativă la nivelul tubului gastrointestinal uman. Astfel, înainte de absorbție moleculele trebuie să fie hidrolizate de salivă, de enzimele intestinale sau necesită a fi metabolizate de microflora colonică.
Ulterior, pentru a fi absorbiți polifenolii sunt supuși conjugării la nivelul celulelor intestinale și apoi metilării, sulfatării și/sau glucuronidării hepatice Astfel, integritatea structurală și buna funcționare a tractului digestiv sunt esențiale pentru absorbția optimă a polifenolilor. (4)

Variabilitatea activității biologice a polifenolilor dincolo de particularitățile organismului uman depinde și de proprietățile biologice ale claselor și subclaselor de polifenoli.

De aceea recomandările dietetice încurajează un consum crescut de fructe, legume, leguminoase, cereale integrale, varierea acestora, alternarea consumului crude, gătite, congelate, în sezon, fermentate, astfel încât să se obțină beneficiile maxime în urma aportului dietetic de polifenoli și nu numai.

Beneficiile pentru sănătate ale polifenolilor din alimentație

Spre deosebire de vitaminele din dietă, fitonutrinții și polifenolii din alimentație în general, nu sunt esențiali pe termen scurt pentru sănătatea umană.

Cu toate acestea există numeroase dovezi care susțin importanța aportului moderat de polifenoli din alimentație, pe termen lung, pentru menținerea stării de sănătate a organismului, pentru susținerea funcției cardiovasculare, neuroprotecție, identificându-se și efecte favorabile asupra reducerii incidenței unor tipuri de cancer, a diabetului tip 2, de altfel afecțiuni tot mai prevalente la omul modern.

Activitatea biologică a compușilor fenolici din alimente și băuturi se rezumă în linii mari la:

• activitatea antioxidantă directă: activitate de tip scavanger de îndepărtare a speciilor reactive de oxigen (radicalii superoxid și hidroxil, peroxidul de hidrogen, lipidele peroxidate și oxidul nitric), inhibarea oxidării lipidelor, etc.
• activitatea cardioprotectivă
• activitatea anticancer
• activitatea anti-inflamatoare, inflamația în exces constituind un factor critic în apariția obezității, diabetului zaharat tip 2, bolilor cardiovasculare, neurodegenerative și îmbătrânirii precoce etc.
• efecte neuro-protective
• activitate (potențială) antibacteriană, antifungică și antivirală
• efect anti-ageing, în principal datorat activității antioxidante notabile, care ar putea întârzia îmbătrânirea celulară și comportamentală etc. (5)

Polifenolii din alimentație și sănătatea cardiovasculară

Deși au fost remarcate efecte benefice ale alimentelor bogte în (poli)fenoli pentru reducerea riscului de boli cardiovasculare, studiile intervenționale la oameni au prezentat o serie de limitări metodologice care fac imposibilă trasarea unei relații de tip cauză/doză-efect certă între aportul dietetic de compuși fenolici și sănătatea cardiovasculară.

De exemplu, este dificil de determinat care este aportul polifenolilor pentru a experimenta beneficiile observate și care este contribuția altor macro- și/sau micronutrienți din dietă precum vitamina C/E, folat, seleniu, pentru a obține aceste efecte. S-au constatat de asemenea erori în ceea ce privește declararea dozelor la care s-au observat efectele sau în legătură cu cantitatea/calitatea compușilor fenoloci din alimente.

Dovezile cu privire la antocianine, flavonoli și flavonone, stilbene, acizi fenolici și altele, rezultate din studiile care au analizat aportul lor din fructe de pădure, rodii, vin roșu sau citrice, respectiv din cafea, sunt neconclusive în principal din cauza erorilor enunțate mai sus. De asemenea, diversitatea (poli)fenolilor din fructe de pădure și din vinul roșu face imposibilă atribuirea putativă a unui efect sanogen unui anume (poli)fenol. De exemplu, resveratrolul din vinul roșu și reducerea incidenței mortalității și morbidității din cauze cardiovasculare. (1)

 

Polifenolii din dietă și rolul neuroprotector

De asemenea, nu există la ora actuală dovezi care să confirme cu certitudine relația dintre consumul dietetic de polifenoli și ameliorarea sănătății neurologice. În timp ce studiile pe modele animale au remarcat beneficii semnificative ale acțiunii flavanolilor din cacao, vin, struguri etc. și a antocianinelor din afine, struguri, zmeură etc. asupra capacității de memorare și învățare, aceste concluzii nu și-au demonstrat în aceeași măsură eficacitatea și la oameni.

Deși indirect, unul dintre mecanismele prin care (poli)fenolii ar putea influența sănătatea cerebrală este prin modificarea unor factori de risc comuni pentru boala Alzheimer, demența cardiovasculară, hipertensiune și boli cardiovasculare (inflamația cronică, ateroscleroza, insulinorezistența, hiperhomocisteinemia, capacitatea scăzută de sinteză a oxidului nitric etc.). (1)

Protecția anticancer și polifenolii din alimentație

Dovezile cu privire la asocierea dintre aportul dietetic de polifenoli și efectele anticancer sunt insuficiente și în continuare neconclusive.

Unele rezultate promițătoare în urma studiilor clinice menționează efectele polifenolilor din ceaiul verde în întârzierea dezvoltării cancerului oral. În acest caz contribuția polifenolilor pentru obținerea efectului observat s-ar putea datora interacțiunii directe dintre (poli)fenoli și celulele canceroase de la nivelul cavității orale. Această observație poate fi extinsă și astfel se poate specula rolul protectiv al polifenolilor împotriva cancerelor gastro-intestinale (esofagian, de stomac, la nivelul intestinului subțire, respectiv gros).

Deși nu sunt dubii în ceea ce privește rolul oxidării în apariția mutațiilor la nivelul ADN-ului și în majorarea riscului de cancer, este puțin probabil ca acțiunea izolată a unui anumit polifenol sau a compușilor fenolici în general să aibă efect la distanță de tractul gastrointestinal – de exemplu, la nivelul glandei mamare sau al plămânilor. (1)

În concluzie..

Numeroase studii epidemiologice și meta-analizele asociate susțin cu tărie că adoptarea pe termen lung a unei diete bogate în plante concentrate în polifenoli conferă protecție împotriva bolilor cardiovasculare, afecțiunilor neurodegenerative, diabetului, osteoporozei și a anumitor tipuri de cancer. (1)

Cu toate acestea, este în continuare imposibil să se evalueze efectele izolate ale anumitor clase/subclase de compuși fenolici sau în general ale polifenolilor din alimentație, asupra unei boli în particular, respectiv extrapolarea posibilelor beneficii la populația generală sau a grupurilor particulare cu risc crescut. (6)